Nu-mi vine sa cred cat a crescut "pitica" noastra...ne apropiem de 2 anisori cu pasi repezi.
Vorbeste din ce in ce mai mult...se intelege ce zice(cel putin noi care stam zi de zi cu ea), formeaza propozitii si asta de mult timp...
E foarte incapatanata...cu cat i se interzice un lucru cu atat se incapataneaza sa faca acel ceva...numai sa nu asculte...dar are si momente cand e fetita ascultatoare si cuminte :). Cred ca toti copiii sunt asa..sunt la varsta cand exploreaza totul in jur, cred ca le este permis orice...cateodata mi-e teama ca nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ce e bine si ce nu e bine sa faca, de multe ori tip la ea desi nu e deloc o metoda buna...si chiar nu vreau sa procedez asa...dar oboseala si mai ales neputiinta de a sta numai dupa ea pt ca Raducu are si el mare nevoie de mine...dar nu e o scuza...tb sa ma adun, sa ma calmez si sa ii explic ce si cum...are si ea momente cand tipa..si eu mereu ii spun sa nu tipe, sa vorbim calm...si cand tip eu ea imi spune la fel:"nu tipa" :)
Este un copil minunat, se joaca, alearga, nu sta locului, rasfoieste cartile ei, revistele mele, e f curioasa,vrea sa se urce in topogan singurica, nu vrea ajutorul adultilor in general...mereu zice ca e fetita mare si ca poate.
Il iubeste pe Radu, il pupaceste mereu si ii vorbeste frumos...se joaca cu el, mai ales "cucu-bau" si el rade in hohote iar ea e tare incantata.
Am fetita mare sau cum zice ea "ita maie" :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu